Primeste cele mai bune bonusuri, turnee freeroll si stiri de poker direct pe email!

Sick and famous

Autor: | 24/10/2011

ATENTIE: Daca esti ca mine -cineva care se trezeste foarte devreme si merge la serviciu ca sa-si plateasca facturile, care se zbate in fiecare zi cu greutatile vietii, atunci, citirea acestui articol poate cauza sentimente de manie, gelozie si resentimente. Ceea ce urmeaza nu este recomandat celor care au probleme cu inima sau au hipertensiune.

Va prezint doua superstaruri din lumea pokerului: David Benefield si Tom Dawn. In cazul in care nu faci parte din minoritatea care urmareste indeaproape “numele mari” ale pokerului pe internet, ma indoiesc ca vreunul dintre aceste nume iti este cat de cat familiar.

Dar, David si Tom, cunoscuti online drept “Raptor” si respectiv, “durrrr”, au experimentat acel tip de succes, la care jucatorii tineri de poker online nu pot decat sa viseze.
David, in varsta de 20 de ani si Tom, de 19 ani, m-au invitat recent sa petrec cateva zile in casa lor din Texas, petru a experimenta si a fi martor la vietile “normale” ale superstarurilor din lumea pokerului online. Chiar nu aveam nici cea mai vaga idee la ce sa ma astept, alta decat aceea a juxtapunerii vietilor noastre si a anxietatii care ar cauza-o.
Am zburat la Dallas la 1 pm, si am fost nevoit sa iau un taxi, din moment ce 1pm reprezinta mijlocul noptii pentru un jucator de poker online. In timp ce taxiul parca in curtea lor, casa mi s-a parut modesta dar atractiva, desi, era imposibil sa nu sesizez ca ma aflam in unul dintre cele mai dragute cartiere din oras. Imi imaginez ca daca as fi mers pe jos prin cartier si le-as fi spus vecinilor ca proprietarii casei nu aveau nici macar 21 de ani, s-ar fi uitat la mine de parca as fi avut cateva doage lipsa.

David si Tom se dusesera sa ia pranzul si singurele persoane din casa erau cativa electricieni, care instalau un TV cu plasma, pentru camera in care se aflau calculatoarele. Amfitrionii mei au sosit intr-un final, cu mancare chinezeasca si ne-am asezat la barul din living, ca sa mancam.

Dupa pranz, m-am simtit complet pregatit pentru lunga zi pe care o aveam inainte, care incepea cu o sesiune tracasanta de “Fight Night Round 3”, pe unul dintre multele lor sisteme XBOX 360, situate de jur imprejurul casei. Singurul cuvant care imi vine in minte pentru a descrie camera cu jocuri este: excentric.
Doua televizoare largi de 73’’ sunt plasate unul langa celalalt, pe peretele din spate(de ce sa ai numai unul cand poti avea doua?), ceea ce inseamna ca poti juca cu personaje aproape de marime naturala pe un singur monitor, in timp ce pe celalat poti urmari un film sau poti juca poker. Canapeaua lunga, din piele, in forma de U ar putea acomoda cu usurinta 15 persoane, iar in fiecare colt exista boxe, care emit sunete surround digitale. Am mentionat multiplele XBOX 360? (De ce sa ai unul cand poti avea 6?).

Dupa ce i-am batut mar la jocurile pe care ei le alesesera(ha!), Tom a decis sa joace un joc cu electricienii din casa. Dupa ce le-a dat la fiecare cate o bancnota de 100$, doar pentru ca au fost baieti de treaba, Tom a luat trei pixuri intr-un pumn si le-a zis fiecaruia sa traga un pix din mana. Cine va trage pixul cu capac, a explicat el, va castiga premiul. Primii doi, care au tras si au ratat, erau suprinzator de dezamagiti, in ciuda faptului ca primisera cate 100 de dolari. Cum ultimul electrician a tras pixul cu capac, Tom a fugit sa aduca premiul. S-a intors cu o sticla de Johnny Walker Blue Labed, alt accesoriu pe care Tom si David il tin in stoc mare. Castigatorul premiului a multumit, dar nu era dificil de observat stupoarea de fata lui. Nu avea sa fie ultima data cand cei cu care am intrat in contact sa fi fost uluiti de banii acestor copii si de generozitatea pe care o afiseaza.

Dupa ce au plecat tehnicienii, Tom m-a intrebat daca vreau sa-l urmaresc jucand o sesiune scurta. Fireste, o sesiune scurta pentru Tom implica deschiderea a sase mese, la care cea mai mica limita la care se juca era $100/200 NL Hold’em. De-a lungul urmatoarelor 45 de minute, l-am urmarit castigand aproximativ $200.000. Nu am vazut niciodata si nu ma astept sa mai vad vreodata pe nimeni, castigand o asemenea suma de bani, intr-un timp atat de scurt. Tom ar fi prima persoana care sa-mi spuna ca aceasta nu este o intamplare constanta si ca ar putea la fel de bine sa piarda la fel de mult intr-o perioada de timp scurta, dar ceva ce tinea de comportamentul sau dupa ce a castigat mi-a confirmat ca sesiunile castigate cantareau mai greu decat cele pierdute.
Ne-am decis, din moment ce fusese o zi atat de lunga si de obositoare, plina de jocuri video, Johnny Walker si poker sa amanam veritabilul interviu si sedinta foto pentru ziua urmatoare. Asa ca, am plecat la bowling. Ne-am intalnit cu Mario, un prieten si un jucator de high stakes online, cunoscut drept “Pwnasaurus”. Mario era un tip foarte de treaba si avea aceasi cantitate de cunostinte despre sitngo-uri ca majoritatea celor cu care am vorbit pe acest subiect. Am sarit in masina lui ca sa mergem sa jucam cateva seturi pe pistele de bowling. Cand am ajuns, David i-a spus baiatului de la casa ca vom avea nevoie de doua piste pentru oricate jocuri vrem, scotand un teanc de bancnote de o suta  ca sa-l plateasca pe omul de dupa raft. Am fost la bar sa iau ceva de baut si probabil a fost singura data, in timpul intregii calatorii, in care mi s-a permis sa platesc pentru ceva; aceasta exceptie s-a datorat faptului ca eram singurul care avea varsta necesara pentru a cumpara berea. Toti trei erau mult mai buni decat mine la bowling, dar dupa sase partide am priceput cum stateau lucrurile. Totusi, mai amuzant a fost sa urmaresc si sa ascult tot felul de pariuri pe care Tom si David le puneau intre ei. Exista o anumita suma(vorbim de mii) pe care unul trebuia sa o plateasca daca celalat ar fi facut 200 de puncte sau mai mult si o suma mult mai mare care ar fi trebuit platita in cazul in care cineva inregistra 300 de puncte. Acest pariu nu era unul de o noapte, ci unul continuu, de fiecare data cand acestia jucau bowling.

Cand ne-am intors acasa, Tom si David s-au dus in camera unde se aflau computerele, sa joace cateva maini. Eu calatorisem mare parte din zi si eram obosit, asa ca m-am dus la culcare in timp ce ei au jucat tot timpul noptii.
M-am trezit mult mai devreme decat oricare dintre ei, asa ca am lucrat ceva pe laptopul lui David si i-am asteptat sa apara, sperand ca vom putea sa terminam cateva lucruri in legatura cu articolul. Orele au trecut si cand au aparut intr-un final, David mi-a raspuns cu ceva ce era asemanator unui “mda”, cand i-am mentionat ce planuisem pentru ziua in curs. Mi-am dat seama ca va fi foarte dificil sa-i motivez sa lucreze.

Majoritatea dupa-amiezii si a serii a fost petrecuta urmarindu-i jucand poker; ceea ce mi-a oferit oportunitatea de a analiza jocul lui David( joaca sub nickname-ul Bebop86 pe mai multe site-uri). Joaca la mize mai mici decat Tom, iar stilul sau este semnificativ diferit. L-am urmarit pe David, “agonizand” daca sa joace sau nu, bombanind ca nu avea chef si nici nu avea dispozitia necesara si mai apoi despre cum va juca doar “la cateva mese”. Dupa, “cateva” s-au transformat in 10, imprastiate pe doua ecrane, un melanj de $1000 sitngo-uri si mese de $10/20 NL Hold’em.

David este foarte atent atunci cand joaca. Mouse-ul sau zboara de-a lungul ecranului, dand click rapid atunci cand face o mutare strategica. In timp ce joaca, nu aude nimic din ce ii spun, astfel incat, in cele din urma, ma opresc din vorbit, privind ocazional la ceea ce face. Din cand in cand, ii scapa cate o injuratura sau loveste in scaun si atunci este o liniste totala si mai multe mese se deschid. Dupa cateva ore in acest mod, ridica din umeri si-mi spune ca a facut cam $40000, ceea ce pare incredibil, luand in consideratie comportamentul sau nonsalant si mizele la care juca. David este unul dintre cei mai echilibrati jucatori de poker pe care i-am urmarit sau cu care am vorbit. Este cunoscut si respectat ca un jucator de cash, mese multiple de turnee, sitngo-uri si este un mare castigator in toate cele trei arii, ceva de care foarte putini jucatori sunt capabili.

De obicei, David glumeste si este ironic, adesea scrutand intrebarile cu un aer care sugereaza: “Esti chiar atat de prost?” sau dand replici de un cuvant sau doua, pentru a-si exprima dezinteresul fata de o conversatie banala. Asadar, inaintand cu interviul, mi-am facut griji despre cum sa-l conving sa vorbeasca despre deciziile pe care le-a luat in viata, decizii care l-au adus unde este in momentul de fata. Din momentul in care ne-am asezat, am putut sa spun imediat ca era dispus sa vorbeasca deschis despre orice l-as fi intrebat.

David a crescut ca multi alti copii: a jucat baseball si jocuri video, a petrecut mult timp cu prietenii sai sau umbland dupa fete. Nu a jucat poker deloc, pana nu a implinit 16 ani, cand a inceput sa joace la mize mici, cu prietenii. Au jucat $20 buy-in jocuri No Limit si mai tarziu, $1-$2 No Limit, la un club privat din Texas. “ La inceput, nu era nimic serios, dar am stiut ca eram bun la aceasta. Am fost capabil sa incep sa castig imediat si sa prind trucurile mult mai repede decat marea majoritate.”

Abia cand a intrat la colegiu, la TCU, a realizat care este potentialul sau de castig si ca putea privi pokerul ca un job cu norma intreaga. La scoala a rezistat un semestru, din moment ce marea majoritate a timpului si-o petrecea online sau la un club privat, jucand carti. Jucand sitngo-uri,a inceput sa-si construiasca un bankroll si avansa cu rapiditate, castigandu-si o reputatie de jucator de top. Si-a luat un apartament cu cativa prieteni, care, de asemenea incepusera sa ia pokerul in serios si care si-ar fi petrecut intreaga zi si noapte “mestecand” mainile si invatand complexitatea jocului.

Habitatul sau, asa cum el insusi l-a descris, era:” un apartament murdar cu trei tipi care nu faceau niciodata curat si care nu faceau altceva decat sa joace poker.”(Este greu de crezut cand  ii vezi acum casa fara nici o pata, dar acest lucru se datoreaza in mare parte faptului ca Tom si David au un asistent personal care face aproape tot ce copiii de 19 si 20 de ani nu doresc sa faca: plateste facturile, face cumparaturile, curatenie, spala rufele si oricare alta munca casnica care trebuie sa fie facuta. Munca sa este foarte grea, dar dupa cum puteti sa va imaginati, este foarte bine recompensata.)
David a devenit iritat datorita situatiei sale de viata si a decis sa se reinscrie la colegiu si sa “adere” la o fraternitate, pentru a experimenta mai mult din “viata normala de colegiu”. Pentru cateva luni si-a urmarit bankroll-ul micsorandu-se si a realizat ca va trebui sa reinceapa sa joace poker, pentru a-si pastra stilul de viata. Avea $450 si a decis sa joace patru $100 sitngo-uri. A castigat trei dintre ele si la al patrulea a iesit pe locul doi. In urmatoarele doua zile, a marit cei $450 la $20000. A renuntat la scoala definitiv si nu s-a mai uitat inapoi de atunci.

Cand l-am intrebat pe David despre cum au reactionat parintii sai la decizia de a renunta la scoala si a juca poker full time, mi-a raspuns cu sinceritate:”Evident ca la inceput erau sceptici. Ambii sunt persoane de succes si foarte muncitoare, deci isi doreau sa urmez o cale similara. Asa ca, am decis sa le arat un tabel cu castigurile si pierderile mele.”( David tine o evidenta foarte buna a castigurilor sale). Atunci si-au dat seama ca ma pricep foarte bine la aceasta si ca ma pregateam sa o iau foarte serios ca pe o optiune de cariera si ca nu voi putea fi convins sa renunt la poker. De atunci, m-au sprijint in aceasta problema.”

In aceasta primavara care a trecut, David a decis sa se duca sa locuiasca intr-o casa in Vegas, stiind ca vor fi acolo pe toata durata verii si a World Series, desi nu ar fi avut varsta necesara sa joace in oricare dintre aceste turnee. El si cativa prieteni au ajuns sa petreaca mult timp la “Ship It Holla Balla Mansion”, unde multi dintre jucatorii tineri de poker locuiau, se distrau si jucau carti pe intreaga perioada estivala. In acea vara, casa a devenit notorie pentru organizarea unora dintre cele mai mari petreceri si multi jucatori de high stakes au venit sa se bucure de diversele festivitati. Acesta a fost momentul in care David si Tom au inceput sa vorbeasca despre achizitionarea unei case in Vegas. Tom devenea un foarte cunoscut jucator de NL cash si trecea rapid la limite mai mari. Tom era  student in Boston dar, de asemenea decisese sa renunte la scoala ca sa joace poker full time. La sfarsitul verii, au cumparat casa si s-au mutat in ea. (Tom inca mai detine o locuinta in Boston, unde petrece jumatate din timp.)

Tom ar putea fi exemplul perfect de tanar jucator online hiper-agresiv, intotdeauna a jucat jocuri cash si a crescut de la limite mici No Limit Hold’em cu o viteza uluitoare. Reputatia lui online este de temut. Majoritatea jucatorilor online de high stakes si chiar multi profesionisti arhicunoscuti l-ar numi pe Tom ca fiind unul dintre cei mai buni jucatori de NL cash din lume, in momentul actual. Ar juca in jocurile cu cea mai mare miza posibila si cu oricine, oricand. Il puteti urmari jucand ca “durrrr” pe Full Tiltsau Prima Poker cu sute de mii de dolari in fata. Iar ocazional, mai joaca cate un turneu si este intotdeauna unul dintre favoriti la castigarea acestuia, cum ne indica clasarea lui pe al doilea loc, dupa Chad Brown, in turneul HORSE de $5000, la PokerStars World Championship of Online Poker, unde a fost chip leader pentru o lunga perioade a celei de-a doua jumatati a turneului. Este faimos pentru jucarea pot-urilor foarte mari, iar reputatia lui, ca o persoana careia nu ii este frica sa-si puna toate fisele in mijloc, daca simte ca are pana si cel mai mic avantaj, l-a facut unul dintre cei mai de temut jucatori online de cash.

Cand m-am asezat sa vorbesc cu Tom, l-am intrebat ce calitati crede ca detine, care il separa de ceilalti jucatori de high stakes si care i-au adus atat de mult succes. Majoritatea celor care joaca in aceleasi partide cu el este formata din jucatori realizati sau care au avut foarte mult succes la mize mai mici. Un lucru pe care l-am observat la el este o abilitate aproape supranaturala de a citi un adversar ca fiind slab si de a sti cand oponentul sau poate fi alungat dintr-un pot.

Acesta este un lucru foarte dificil de realizat online, mai ales impotriva unei competii dure. Mi-a povestit despre “click tells” si cum poate masura cu acuratete puterea si slabiciunea in adversarii sai, folosindu-se de timpul in care acestia pariaza.

Ca majoritatea oamenilor de succes in orice domeniu, Tom este extrem de constient de ceea ce se intampla in jurul sau. Cu cateva ocazii, cand vorbea despre castigurile, calitatile sale de poker sau alti jucatori, se oprea cand obseva ca-mi fac o nota mentala si-mi spunea ca vrea sa ramana secret. Este ceva ce nu pot intelege pentru ca nu joc la mizele la care joaca el, dar imi imaginez ca paranoia sa generala in ceea ce priveste accesul public la gandurile si sentimentele sale in timpul jocului sau, sau in timpul mutarilor altora a contribuit la succesul de care se bucura.

In ultima mea seara in oras am decis sa mergem la o petrecere gazduita de cativa dintre membrii fostei fraternitati a lui David. Am petrecut bine, band si angrenandu-ne in bucuria generala pe care o petrecere de colegiu reusita o aduce, dar a fost interesant in mod deosebit sa vorbesc cu prietenii lui Tom si David. Surprinzator, foarte putini dintre ei erau constienti de succesul pe care Tom si David l-au avut jucand poker. Toti pareau sa stie ca ei joaca foarte mult poker si ca au o casa cool, dar cand le-am spus catorva dintre ei despre notorietatea si succesul de care incepeau sa se bucure am fost privit cu surprindere sau indoiala. A fost o mare usurare pentru mine sa stiu ca doi copii cu sute de mii de dolari in posesia lor si bankroll-uri de 6,7 cifre inca se mai bucurau sa iasa in oras si sa petreaca timp cu alti copii de varsta lor care traiau cu supa concentrata de taitei si bere ieftina.

M-am trezit a doua zi putin mahmur si in timp ce asistentul lor ma conducea la aeroport in BMW-ul M3 decapotabil al lui Tom, m-am gandit la experienta traita: sumele absurde de bani castigate, mainile nebune la care am fost martor, casa excentrica si clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Totusi, cel mai important, am fost inspirat de felul in care au ajuns acolo. Tom si David nu sunt acolo unde sunt din cauza norocului, motivul pentru care au avut mult mai mult succes decat altii de varsta lor si-ar putea imagina este reprezentat de sacrificiile pe care le-au facut si riscurile pe care si le-au asumat ca sa-si urmeze visurile. Cu aceastea in gand sunt sigur ca succesul de care se bucura acum nu este nimic, comparat cu ceea ce va veni.


De aici incepe pokerul!