Lectie de Bankroll Management (Destul nu este niciodata destul)
Intr-o noapte cand eram in excursie, stateam langa foc – un foc care nu era periculos deloc – si mi-a trecut prin minte ca relatia mea cu focul in padure la un camping este aceeasi ca si relatia mea cu banii atunci cand joc poker. Nu voiam sa fug de niciuna dintre acestea. Si s-a dovedit faptul ca in timpul jocului este deasemenea o relatie stiintifica teoretico-matematica.
Pentru a campa, tot ce iti trebuie este timp si padure. Pentru a juca poker, tot ce iti trebuie este timp si bani. Rezolva ecuatia si vei vedea ca padurea echivaleaza cu banii. Inainte sa merg cu aceasta analogie prea departe, dati-mi voie sa descriu peisajul:
[ad#text_ads1]
Locul in care campez este Butano State Park. Este o padure de conifere. Am mentionat ca este o padure de conifere? Ca este intuneric si ziua si foarte liniste? Si am precizat faptul ca nu sunt multe furnici, albine, musculite care sa deranjeze oamenii? Copacii si intreaga padure pare a fi un singur copac mare. Butano este la 5 mile de Pacific si 1600 de picioare deasupra lui. De-a lungul acestei zone a oceanului sunt plaje de stat, in realitate delte. Poti vedea vremurile geologice aici. Vezi plaja si dupa ea dune de nisip si dupa acestea dune de nisip imense si vechi care au devenit munti din piatra de nisim cu pamant si plante si in cateva locuri cate un conifer in varf. Poti vedea raurile cum curg din munte direct spre plajele pe care le construiesc. In timpul furtunilor foarte mari mii de copaci care au existat pe varful muntelui au fost dezradacinati si au cazut direct in ocean, unde sunt sfaramati si ingropati in nisip si uscati. Oceanul transporta apoi lemnele plutitoare pe plajele mele si le depoziteaza pe uscat de unde eu le aleg pe cele mai fine si le iau pentru foc. Nu este niciun semn pe plaja pe care sa scrie „nu strangeti lemnele”. Dar am intrebat un paznic daca am voie, ca sa fiu sigur. „Ia tot ce vrei!” a zis el.
Este o activitate care imi place foarte mult, sa ma plimb prin nisipul moale, sa cercetez minereurile de toate tipurile si marimile, si plimbandu-ma cu cele alese sa ma intorc spre masina. Intorcandu-ma in locul in care campez, eu si fierastraul meu lucram cinci minute aici, zece minute acolo si brusc, ore mai tarziu, o gramada inalta de lemne pentru toate ocaziile se afla langa mine. Focul a fost aprins intr-un cuptor mare, cilindric, de metal. Gramada de lemne incepe sa se micsoreze, dar nu se termina niciodata.
La pranz, in ziua plecarii, tot ce am adus cu mine este in masina cu exceptia unui lucru: o gramada de resturi de copaci si niste surcele. Poti spune ca am mers prea departe cu asta. Poti spune ca sunt prea ingrijorat ca voi ramane fara lemne de foc. Si te vei insela. Nu sunt ingrijorat deloc. Toti cei care campeaza pe langa tine ar putea fi mirati. Dar nu vand ei lemne de foc in locul unde campeaza? Ba da, le vand in saci ca de jucarie oamenilor de rand. Dar padurea, nu este prin definitie plina de lemne? Nu poti sa te duci pur si simplu sa culegi din imprejurimi lemne vechi si uscate si sa faci focul cu ele? O, nu. Nu mergi intr-o padure de conifere sa arzi plantele, nici chiar pe cele moarte. Asta stii tu in mod oficial, dar ei nu trebuie sa o faca – doar stii. Pot sa continui acum?
[ad#text_ads2]
Ce inseamna cu adevarat sa ai ce iti trebuie indeajuns? Inseamna sa ai doar destul? Sau inseamna sa ai mai mult decat destul? Cu lucruri precum carnea si laptele, imi place sa am doar destul. Cand vorbesc despre ulei de masline, sapun si lumanari nu este nici o problema daca raman fara si am destule lucruri cu care le pot inlocui, deci imi place sa am mai mult decat destul, dar nu chiar atat de mult. Dar lemnele de foc? Destul este destul pentru mine, nu conteaza cat de mult inseamna intr-adevar destul. Sa spunem ca sosesc in zona de campare la amiaza cu 100 de lemne, intentionand sa merg a doua zi la amiaza spre ocean sa mai aduc. A doua zi la amiaza aprind un foc cu lemnele ramase chiar inainte de a pleca spre ocean. Daca aruncam o privire cu 24 ore inainte sa evaluez priceperea mea in a gestiona lemnele, vedem ca nu am ramas fara lemne, ceea ce este bine, dar inseamna asta ca am adus „destule”? NU! Problema cu acea gramada de 100 de lemne este ca as fi stiut doar uitandu-ma la ea daca sunt indeajunse, erau de fapt doar destule, si am fost in panica timp de 24 de ore. 100 lemne, cum am aratat in acest exemplu, ar putea fi destule pentru a pastra focul aprins pana plec, dar nu si pana cand ma intorc. Deci stim ca raspunsul corect este ca ar fi trebuit sa am mai mult de 100 de lemne. Dar cat de multe? Singurul gand care imi trece prin cap este ca „am mai multe lemne de cat as avea probabil nevoie.”
De ce sunt obsedat de a nu ramane fara lemne in camping? Cred ca a pornit de la obsesia de a nu ramane fara bani in timpul unui joc de poker. Cum am ajuns sa fiu obsedat de a nu ramanae fara bani cand joc poker? Jucand mii de ore de poker in acest fel: Ajungeam sa am foarte putini bani si stateam in continuare acolo si jucam cu frica in spate. Cu cat aveam mai putini bani la mine, cu atat frica era mai apasatoare.
Sa spunem ca jucam holdem la limitele 20-40$ si am inceput avand 1000$ pe masa si 1000$ in buzunar. In aceasta situatie era totul senin, cu nori imprastiati la orizont. Apoi, pentru cateva ore nu am fost intr-o situatie foarte buna si norii s-au apropiat. Situatia s-a inrautatit foarte tare pentru o ora si norii au blocat soarele. Apoi am inceput sa joc prost si nu mult dupa asta aveam 0$ in buzunar si 600$ pe masa. O mare furtuna se indrepta direct catre mine. Am castigat un pot bun si ajunsesem sa am 1000$. Norii parca se risipeau si o lumina slaba patrundea prin ei. Am pierdut cativa bani, am castigat altii, iar am pierdut, iar am castigat si „furtuna” de frica nu a plecat. Uneori ajung sa nu mai am bani iar alteori ma asez si astept o pereche sau un as care sa ma ajute. Raman apoi fara niciun ban si frica de a ramane lefter s-ar putea termina si ma bucur de formele ciudate de relief dar nu pentru mult timp, deoarece de fiecare data cand imi este frica sa nu raman fara niciun ban chiar asa se intampla si alte necazuri se abat asupra mea. Rusinea, propriul dezgust si durerea provocata de realitatea ca scorul este cu totul la pamant si eu pierd categoric. Stiu care sunt cauzele acestor dureri. Oricand am o mandrie voi fi foarte rusinat. Oricand sunt dependent sufar ca trebuie sa ma retrag. Oricand joc poker sufar ca pierd.
[ad#text_ads1]
Aceste cauze care provoaca durere nu au semnul dolarului; ele nu pot fi elminiate doar adaugand bani. Dar frica de a ramane fara este doar datorita banilor; creste si scade odata cu banii.
Asadar am avut o mica discutie cu comerciantul de durere:
-Buna, domnule Comerciant. Urmeaza sa joc poker si vreau sa cumpar niste calmante pentru durere. Cat ma costa sa nu ma ingrijorez ca voi ramane fara bani azi?
-Ce veti juca?
-Holdem la limitele 20-40$.
-Cat ai de obicei?
-In jur de 2000$.
-Cat ai pierdut cel mai mult la aceste limite?
-Cel mai mult?
-Da, cel mai mult!
-Nu imi permit sa retin aceste date.
-Incearca sa spui ceva aproximativ.
-Sa spunem 2500$. Dar a fost acum mult timp.
-Bine atunci. Din propria ta experienta, daca incepi sa joci cu 2500$ poti sa
stai tot timpul jocului fara frica de a ramane fara bani. Ti se pare aceasta
suma potrivita?
-Nu.
-Ce are?
-E prea mica.
-De ce?
-Probabil pentru ca atunci cand vine vorba de a renunta o fac tot timpul
pentru ca asa vreau, nu pentru ca asa trebuie.
-Buna idee! Acum vom ajunge undeva. Sa iti spun ceva. Incearca sa iei astazi
cu tine 5000$ si sa vezi daca faptul ca ai atatia bani la tine iti alunga teama.
-Imi place ideea. Deci ceea ce imi spui tu inseamna ca mai multi bani
inseamna mai putina durere.
-Ai prins ideea.
-WOW! Da. Cred ca asta va functiona. Deci ce va datorez pentru acest calmant
de durere?
-Plateste-ma cu ce crezi tu ca merit.
-Ei bine, asta mi se pare convenabil!
-Exista totusi o conditie.
-Care este aceasta?
-Trebuie sa doara.
[ad#text_ads2]
Autor: Tommy Angelo
