De ce sa foldezi in poker?
Jucam poker de 10 ani cand am descoperit “foldul” in 1984. Asta s-a intamplat cand l-am cunoscut pe Bobby. Avea o burta mare, o barba mare si un ras mare. Bobby era ca Mos Craciun, mai putin faptul ca nu facea cadouri. El obisnuia sa arunce mainile, si nu ii pasa de asta. Apoi, obisnuia sa piarda banii, si jucatorilor parea sa nu le pese de asta.
Deci, am inceput sa dau fold tot mai des pentru a vedea ce se poate intampla. Am dat fold de cateva ori inainte de flop cu 10-9. Am dat fold cu Q8 suited. Am dat fold cu Ax cand cineva a dat raise. Era ceva atat de nou, de emotionant. Am continuat sa adaug cat mai multe maini pe care sa nu le joc, incercand sa ajung la numarul de maini de inceput la care dadeam fold la fel ca Bobby.Dar nu s-a oprit totul aici. Am ajuns dependent de lucrul acesta incat dadeam fold pe river cand aveam o mana foarte buna.
De curand am fost in Vegas. Dupa o saptamana in desert, ma simteam cu probabil s-a simtit Charles Darwin in Insulele Galapagos, calatorind spre un loc izolat, unde a gasit ecosisteme noi, ciudate, populate cu specii bizare. Ceea ce am descoperit pe Insula Las Vegas a fost ca in ecosistemul pokerului, in varful piramidei erau “folderii”.
[ad#text_ads1]
Trebuie sa ma opresc aici si sa va spun exact despre ce tip de fold vorbesc.Vorbesc despre acel tip de fold care este realizat deseori, vadit, cutezator si fara zarva.
Toti stiu ca in jocurile din Vegas, un “non-folder” poate sa ii spuna ceva unui “folder”, uneori prietenos, alteori nu, despre faptul ca joaca atat de tight. Nu pot sa trec cu vederea cat de confortabil se simt cei care dau fold cu toate acestea,cu foldul, cu comentariile, si ei stau acolo, in spatele gramezilor inalte,avand zambete largi si nu arata cartile inca o data.
Eram ceva de genul, okay, vad cum merg lucrurile acum. Este ca un club. Un club al folderilor. Ei bine, orice ar fi fost, voiam sa fac si eu parte.
Dupa ce am dat de gustul foldului, simteam ca daca as reusi sa fiu cu adevarat bun la asta, as putea sa renunt la slujba mea. Astfel, foldingul a devenit dorinta mea cea mai mare, obiectul cautarii mele, muntele meu de escaladat. Puteam sa vad muntele. Puteam sa imi vad calea. M-am uitat la pamantul din fata mea si am facut un pas.
Pana in 1990 am castigat cu foldul destul cat sa ma intretin. Timpul liber il foloseam pentru mai mult fold. In scurta vreme ajunsesem foarte bun la fold. Limita mea de solvabilitatea era intotdeauna foldul. De fiecare data cand ramaneam cu bani putini, tot ceea ce trebuia sa fac era sa ma opresc din pariat, din mancat si sa ma intorc la fold.
In cele din urma aveam mai mult success decat demonul – joc de noroc, demonul – tigara si demonul – tilt si multi alti “demoni” cu care m-am intalnit. Drumul meu s-a inclinat incet incat m-a convins sa ma indrept spre o iesire insorita unde m-am oprit, am stat si am privit in jur pentru a vedea varful muntelui in departare si am putut sa ii vad baza care ma astepta.
Cand joc acum, in 2006, unul dintre lucurile pe care nu le fac in timpul deschiderii unui joc este pariul. Sesiunea mea ideala de joc incepe cu o sorbitura de cafea, apoi cineva da raise iar eu dau fold din BB, urmeaza o alta inghititura mica de cafea inainte sad au fold la SB meu, apoi iau o inghititura de cafea atat de mare pe cat temperatura acesteia imi permite, apoi ma indrept si ma pregatesc sa joc buttonul, expir constient, si aproape sigur dau fold.
[ad#text_ads2]
Care ma aduce la mana ce m-a facut sa scriu despre fetisul meu de a face fold in primul rand.
Jocul a fost intr-o camera reala, 80-160$ limit hold’em. A fost prima mea mana din acea sesiune. Eram in pozitia de BB cu AT offsuit si fara nicio inima. Un jucator a sovait, SB a dat fold, si eu am dat check. Eram foarte atenti la ce vine pe flop.
Flopul era: A, A, 9 dintre care doua inimi.
Am dat eu check. A dat si el.
Pe turn era 8 de inima.
Am dat eu check. A dat si el.
Pe river era 7 de inima, in final fiind A-A-9, 8, 7, cu patru inimi.
Am dat check. El a pariat. Iar eu am dat fold.
Bineinteles ca nimeni de la masa nu avea idee ca eu aveam o astfel de mana. Dupa toate astea, tot ce s-a intamplat a fost sovaiala, check –check, check – check, check – check, bet, fold. Daca vreunul din adversarii mei ar fi tras o concluzie in urma a ceea ce au vazut, aceasta nu putea fi ca am dat fold la o mana buna. As fi putut spune ca am ales sa nu blufez de trei ori, cu o mana rea. Si de asta am dat fold in acest fel, cu mintea si corpul linistite, deci nimeni nu a stiut ce aveam.
Cateodata, dand fold ma simt ca o marioneta. Ca atunci cand deschid din CO cu o suma mica, si butonul da call si blindurile se arunca. Suntem heads-up si eu vorbesc primul. Am ratat flopul, fac check , el pariaza si eu ma arunc. Sau daca fac raise inainte de flop si cineva face reraise dupa mine si toti ceilalti ies din joc iar eu merg mai departe, vad flop-ul, dau check, el pariaza iar eu ma arunc. Cu asemena mize, fac bani de doua ori mai multi. O data de indata ce situatia mea cea mai rea se termina. A doua oara jucand corect, pentru tipurile de bluff pe care le fac cand dau check si pentru tipurile de fold atunci cand pariez. Si neasteptat, dar nu pot sa pierd.
Iubesc sa ma arunc!
Autor: Tommy Angelo
