
Postat în original de
obs
Daca ma intreaba cineva si ma obliga sa imi dau cu parerea despre Dumnezeu, personal cred ca: Dumnezeu nu e o entitate obiectiva care s-ar putea arata vreodata in mod prozaic, in Univers si mai ales nu cred ca e compatibil cu a fi observat de mai mult de o persoana. Cred ca Dumnezeu, daca o fi si cand o fi, e de esenta strict personala. Nu poate fi impartasit cu altii, descris sau observat asa cum observam orice alt obiect din Univers.
Apoi, prin excelenta: daca Dumnezeu a creat Universul cumva (cu sau fara Big Bang), atunci nu e in natura lui sa se afle in interiorul Universului. Daca Cineva ar aparea in acest Univers pretinzand ca e Dumnezeu, ala ar fi cu siguranta un impostor. Nici el si nimic de la el nu intervine aici in mod suplimentar, adica pe langa legile naturii. Minunile, tufele care ard, feciorii lui care invie - astea toate sunt aberatii care nu numai ca nu coincid cu esenta lui Dumnezeu, dar o si contrazic logic. De ce spun asta: prin definitie, "Univers" inseamna tot ce exista. Cand poti crea tot ce exista, inseamna ca esti inafara existentei. Nimeni nu poate aparea din neant intr-o lume pe care sa si-o creeze singur.
Dumnezeu e, cred, cel mai personal obiect din Univers. Nu e compatibil cu nimic din ce inseamna realitatea obiectiva, probabil ca tine de un for interior atat de adanc incat nu se confunda cu nimic din ce ma defineste pe mine, oricat de personal: numele meu, trupul meu, amintirile mele si nici macar constiinta mea mundana: simtul identitatii, al prezentului, trecutului sau al drawurilor.
De aceea, cine il cauta inafara greseste. Cine priveste in sus, greseste. Cine il cauta in Biserici sau in carti, greseste. Dumnezeu esti tu, si lumea ta e lumea pe care ti-o creezi acum traind.
Incerc sa povestesc din memorie un pasaj din Evanghelia gnostica dupa Toma:
"Cine sunt eu?" a intrebat El.
Ioan i-a raspuns: "Tu esti Calea, Adevarul si Viata". Petru i-a raspuns: "Tu esti Mantuitorul nostru, Doamne". Si atunci eu (Toma) i-am raspuns: Cum as putea indrazni vreodata sa spun ca stiu cine esti Tu?" Si atunci El s-a apropiat de mine si mi-a soptit la ureche trei cuvinte. Dupa aceea, ceilalti m-au iscodit: "Spune-ne, ce ti-a spus Invatatorul?" "Nu va pot spune, pentru ca daca v-as spune ati apuca pietre de jos si ati arunca in mine si pietrele s-ar face serpi si v-ar omori".
Evanghelia nu spune care erau cele trei cuvinte. Nici nu se cuvine, macar pentru ca e evident - cele trei cuvinte erau cel mai probabil: "Tu esti Dumnezeu".