oricum

Am fost furat. Nu are importanta cum si de ce dar nu ma pot abtine sa nu fac niste mici comentarii. Deci:

Hotul care fura azi un bou ieri sigur a furat un ou. Evolutia gradata a pacatului – sa nu furi – e cel putin curioasa. Rar se intampla sa furi azi un bou si maine un ou.

Motivatia hotului tine de mentalitate, educatie, anturaj etc dar as fi cel putin relaxat daca as fi convins ca toti hotii fura de nevoie. As accepta, cred, ca un tip mort de foame sa-mi fure o bucata de paine. Nu cred ca l-as condamna prea tare. Din pacate astfel de hoti sunt o raritate. Hotul din ziua de azi e mult mai sofisticat, mai elevat, mai persuasiv. Te fura cu zambetul pe buze, nu ca ar avea nevoie, ci din placere. Hotia e privita ca o realizare pesonala, ca o poveste de spus prietenilor, un punct de adaugat in CV. “Mama ce i-am tras-o fraierului” si urmeaza rumoarea in asistenta – uaaaaaauuuuu. Furtul e integrat in social, traim cu el, ierarhizam in raport cu el. Metodele devin din ce in ce mai sophisticate, marii hoti devin vedete la TV, sunt invitati la talk-soaie, devin incet incet modele. “Domnule, tocmai ati iesit din parnaie. Ce mai faceti? Cum va simtiti? Cat v-a mai ramas din cei x catralioane de euroi pe care i-ati furat?” “Bine mersi, ma simt excelent”.

Ma simt cel putin inconfortabil. M-a furat si pe mine cineva in tara tuturor posibilitatilor si gata, fuga pe blog, sa ma vaiet. Cred ca sunt defect.
Poate e ceva normal si vad eu lucrurile stramb. Dar undeva se spune “sa nu furi”. De ce?

Daca toata lumea te fura si tu nu furi deloc cum supravietuiesti? Cand toata lumea te invata sa furi, pana la urma ajungi sa crezi ca e ceva normal.

Sa furi asa cum Eva a muscat din mar.Cu tupeu. Dar daca pitipoanca, in loc da mar, servea un compot cu STAS-ul pe eticheta si cu termenul de valabilitate neexpirat, poate hotul murea om cinstit si Eva virgina psihic. Mai stii?