obs

Vasilache mergea insetat prin desert. Deodata, vazu o crâsma. Intra repede. In crâsma, tipenie. Praful asezat aproape peste tot in strat gros ii dadu de inteles lui Vasilache ceea ce ar da oricui. Ofta trist, nu vazuse picior de om de luni intregi.
Totusi, ciudat, pe o masa se afla un pahar plin cu apa rece, proaspata! Lânga pahar, o masina de jocuri electronice. Vasilache se repezi la pahar si il bau pe nerasuflate. Ofta usurat, apoi privi spre masina de poker. Era pornita si cineva ghicise sase carti. Mai era una de ghicit si ar fi putut face tablou de 50 de mii de puncte. Ultima carte sfârâia asteptând decizia jucatorului.
“Rosu-rosu-negru-negru-negru negru-rosu... E clar, urmeaza rosu, gândi Vasilache.”
Lovi scurt cu trei degete clapa rosie. Ecranul se lumina, incepu sa pâlpâie si o melodie se facu auzita din boxele masinii. “Tablou, sa-m bapula!” gândi Vasilache.
Apoi se scotoci prin buzunare si scoase de acolo doua agrafe inoxidabile de birou. Facu din ele doua carlige. Mai gasi niste elasice vechi si agata de ele cele doua cârlige. Isi prinse de coltul gurii un cârligel, trecu elasticul pe la ceafa si, tragând tare, isi agata al doilea cârligel de celalalt colt al gurii.
Dupa care parasi crâsma râzând cu gura pâna la urechi.