obs

Suntem o intreaga menajerie de tipuri umane. De aceea, pentru unii acest entry va fi pointless, pentru altii va fi poate un mare prilej de limpezire.
Nu incerc sa comunic nimic aici, ci doar sa lansez o intrebare - poate cea mai importanta pentru mine pe care as putea-o pune acum. Dar inainte, niste lamuriri.

Mai intai: nu cred in noroc sau ghinion, in bad kharma sau good kharma. Sunt o fire pozitivista, axata pe dominatia valorilor matematice in destinele noastre. Consider ca imi pot tine destinul in mana si il pot influenta prin faptele mele. Cel putin asa cred ca am fost, pentru ca de la o vreme din ce in ce mai multe intamplari si evocari imi soptesc altceva.

Un intelept indian se referea la disputa intre omul de stiinta Dawkins si fundamentalistii religiosi astfel: "Religia fundamentalista e un mare bullshit, asa e. Dar la fel de fundamentalist e Dawkins in interiorul stiintei lui, cand exclude orice inafara de metoda stiintifica". Afirmatia asta m-a surprins, nu ma gandisem la un "fundamentalism stiintific". Credeam ca metoda stiintifica, a indoielii, e culmea libertatii in optiuni, esenta lipsei de dogma. Nu ma gandisem ca insasi cramponarea de ceva (in acest caz de metoda indoielii) poate deveni in sine o dogma nefasta.

Apoi mi-am mai amintit ceva: eu nu am avut niciodata surprize. Nici pozitive nici negative. Am simtit dinainte rezultatul unui curs de intamplari.
Intr-o dimineata sumbra, plin de datorii, m-am simtit deodata eliberat de povara lor, fara motiv. Ma uitam in jur mirat, ca dupa o trezire: "ce placut e sa nu mai ai povara datoriilor" - mi-am spus. In aceeasi zi, am prins un client foarte gras care m-a platit regeste si cariera mea a avut un boost teribil.
Mi se intampla adesea sa ma trezesc cu gandul ca X, persoana care nu m-a cautat de ani de zile, ma va suna. In mod regulat, persoana aceea ma suna dupa putin timp.
La poker, ce sa zic? Stiu ca exista un bias care ma determina sa retin doar ce coincide cu sistemul. Totusi, am in jurul meu cel putin trei persoane uimite de darul meu de a anticipa rezultatele unui race la poker. Am stiut de nenumarate ori ce carti vor pica si ce se va intampla, chiar cand acestea erau against all odds. Si in bine, si in rau. Fenomenul asta mi se intampla zilnic, de multe ori, deja nici nu ma mai mir. Am ajuns pana sa si stiu unde voi iesi din turnee. De doua ori am stiut ca voi castiga si am castigat. Stiu ca voi iesi pe 11 sau 5. Nu stiu de unde, dar stiu. Am AA, villain are JJ si eu trag un pumn in masa cand vad flop Axx, stiu ca is out! Vin 4 frunze si ala face flush! Am 99, ala are AA si ma ridic fericit in picioare, stiu ca pe turn o sa cada un nouar. Si asta vine, 9 pe turn. Nu fac asta mereu, o fac atunci cand chiar asa o sa se intample. Cu martori, am amici care ma urmaresc si raman mereu uimiti. La live poker, la fel. Intru la turneu anuntand: salut, am venit sa iau locul 1, vedeti cum va impartiti restul! Si iau locul 1. Acum 2 zile am stiut ca pierd de cum am intrat pe usa salonului. In last 5 eram CL. In 4 maini am iesit. Sansa sa mai pierd daca sunt CL in last 5 e spre zero imo. Acum doua seri, am intrat la cash live, m-am uitat la ceas spunandu-mi: in jumatate de ora tre sa fiu acasa sa prind 60k pe Stars. Am pierdut un BI in 2 maini: 777 vs runner runner de culoare si TT vs QQ. Am ajuns acasa cat sa intru la turneele de pe net.

Incerc sa nu mai dau atentie acestor coincidente, dar vad asta zi de zi: stiu dinainte ce ma asteapta. Nici o surpriza. As putea estima in 2 secunde sansele de succes ale unei initiative. Stiu dinainte daca ceva o sa mearga sau nu. Si asa se intampla.

In acest punct exista doua posibilitati: sa fie adevarat sau nu ceea ce constat. Sa fie intr-adevar o legatura intre intuitiile mele si viitor sau sa fie doar o coincidenta. Accept in aceeasi masura ambele posibilitati.
Daca e o coincidenta, orice as gandi sau estima nu poate face nici bine nici rau. Dar daca insa nu este doar o coincidenta? Daca mintea mea e in stare sa-mi proiecteze si influenteze viitorul? Aici am o mare, mare problema. Despre asta voiam sa scriu in acest post:

Din nenorocire pentru mine, am constatat ca regimul meu normal, natural de gandire este gandirea negativa. Gandesc negativ in mod natural, fara eforturi. Cand gandesc pozitiv, o fac rar, scremut, programat si constient. Nu pot mentine decat cu mari eforturi o atitudine pozitiva. O 'pierd' imediat, o scap printre degete si revin in mod natural la gandirea negativa. In majoritatea cazurilor 'stiu' ca n-o sa mearga, ca n-o sa ajung unde vreau, ca dorinta sau proiectul cutare se vor impotmoli.
Daca e adevarat ca imi pot construi un outcome cu mintea, atunci in felul asta realizarile mele mele vor fi mereu mediocre. Voi incasa mereu rezolutii negative, voi beneficia de finaluri modeste.
De ce sunt asa? Cu siguranta exista (am vazut) oameni care gandesc pozitiv din nastere. Tot ce fac le iese cum vor ei si le iese bine. Poate am avut o copilarie care mi-a descurajat gandirea pozitiva. E drept, copilaria mea nu a fost foarte fericita. Saracie, lipsuri, frustrari, 4 frati la o mama singura. Pana si cand am castigat o olimpiada, tot un paria ma simteam printre fetele alea elegante si baietii aia culti. Orice succes al meu mi s-a parut o coincidenta, de fiecare data cand am castigat, chiar "pe drept", am simtit ca sunt un impostor, ca nu meritam, ca am pacalit lumea cumva.
La fel cum am vazut multi care gandesc pozitiv in mod natural, am mai vazut si prapastiosi ca mine, o multime. Unii chiar patologici. Nimic nu le merge. Si cand le merge, le merge cu jumatate de masura. Stiu si ei dinainte ca o vor lua in goarna si chiar asta li se intampla.

Intrebarea mea, cea mai importanta pentru mine acum: exista un mod de-a ma dezinvata sa gandesc negativ? O cale sa fac din gandirea pozitiva o regula si din cea negativa o exceptie? Exclud demersurile sterile de genul: "totul este in tine, daca vrei poti" sau carti de genul "Think positive" sau "Poker Mindset" etc. Sunt SATUL de indemnuri la autoeducare. Vreau o metoda externa. Ceva sa opereze in mine ca intr-o masinarie defecta. O religie, o filosofie, o metoda, un loc, o mancare, o gimnastica, o terapie, o intamplare demiurgica. Ceva care sa opereze, nu sa trateze. Mai precis: ceva care sa ma modifice chiar si impotriva vointei mele.

Nu scriu asta intr-o perioada grea. Imi merge binisor, sunt fericit ca-mi imbunatatesc constant jocul de cash, castig zilnic bani din poker, stiu ca o sa castig din ce in ce mai mult. Nu exista recent esecuri care sa-mi fi starnit ganduri negre si aceasta intrebare.

Deci, iarasi: cum sa gandesc pozitiv in mod natural si negativ in mod fortat, si nu invers?