obs

Glumeam odata la o bere opinand ca cel mai performant microscop abia ar putea detecta microscopul cu care s-ar putea detecta microscopul cu care s-ar putea observa o unitate elementara de spatiu.

Citesc azi ca volumul de informatie dintr-o regiune a spatiului este direct proportional cu aria ecranului (adica a suprafetei prin care am eu acces la acest volum). Un bit de informatie este echivalent cu 4 arii Planck (spatiul este in mod curent considerat discontinuu si unitatea Planck e cea mai mica diviziune a spatiului).
Asta inseamna ca un centimetru patrat de suprafata poate transmite observatorului 10 la puterea 66 biti de informatie.
Asta inseamna 100000000000000000000000000000000000000000 yottabytes (10^41). Un yottabyte e o mie de miliarde de terrabytes.
Toata informatia detinuta in clipa asta de omenire pe hard diskuri este de aprox. a zece mia parte dintr-un yottabyte.
Deci tot ceea ce stim (inclusiv informatia redundanta sau inutila) se poate comprima intr-un "hard disk" cu suprafata de 10^46 ori mai mica decat un centimetru patrat.

La rata noastra de crestere si judecand in termenii temporali inteligibili noua, oamenilor, nu vom atinge practic niciodata performanta de a putea umple un centimetru patrat de spatiu cu informatie. Ar trebui sa stocam de 10 miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ori mai multa informatie decat avem in clipa asta.


Deasemeni, mai citeam ca vidul absolut nu exista. Nici un punct din spatiu nu are energie zero, deoarece aceasta afirmatie ar incalca principiul incertitudinii (care spune ca nu putem defini simultan pozitia si energia unei particule). Vidul e o permanenta fluctuatie de energii cuantice, unde diverse particule tuneleaza din neant si redispar si care nu pot fi detectate decat daca deplasezi un senzor cu viteze apropiate de viteza luminii (acest senzor ar semnala prezenta lor, din ce in ce mai masiva si la viteza luminii ar detecta o densitate imensa de particule).
Acest "vid", numit "vid excitat" contine deci energie. Energia calculata a unui centimetru cub de vid excitat depaseste cu cateva zeci de ordine de marime toata energia vizibila a Universului cunoscut astazi de noi (si care e o "sfera" cu raza de 15 miliarde de ani lumina).
Energia e convertibila in materie (dupa cunoscuta ecuatie a lui Einstein). In acest centimetru cub de vid se afla mai multa materie potentiala decat in miliarde de miliarde de universuri.

Si ne mai intrebam unde ajungem, unde o sa incapem, daca exista Dumnezeu, de unde dracu a iesit atata materie dintr-un singur punct la Big Bang, ne credem cei mai mari si mai importanti din Universul asta, vrem sa-l "cucerim", sa-l stapanim, cand toata informatia noastra de pana acum incape pe un hard disk pe care nu l-ar putea detecta nici cel mai performant microscop existent. Ba mai mult. Cu acest microscop n-am putea detecta nici microscopul care ar reusi sa detecteze microscopul...