obs

De mult ma mananca degetele sa-mi deconspir retetele.

Imi place sa gatesc mai mult decat sa mananc (mananc foarte putin dar as gati forever) dar recunosc ca sunt un mare fish dpdv al stiintei gatitului.
Unul din planurile mele pentru cand voi avea bani multi multi este sa plec undeva afara si sa parcurg un curs practic de gatit de lux la cea mai tare scoala de bucatari din lume. Apoi sa-mi fac o casa centrata in jurul a doua mari nuclee: o piscina mare si o bucatarie perfect utilata.

Intre timp insa, nu stau degeaba si gatesc senzational, period. Neavand o instructie speciala (am citit teorie, am urmarit emisiuni, dar stiu ca nu stiu nimic, e ca in poker), inventez. Inventiile mele insa, sunt multe si de mare efect. Unele sunt atat de speciale, incat le pastrez secrete de ani de zile.

Dar plm, ce tot atata secretomanie, mi-am zis ca hai sa impartasesc lumii cele mai interesante feluri de mancare pe care le fac, ponturi in legatura cu imbunatatirile radicale la retete vechi sau retete vechi delicioase imo.
Unele din ele sunt doar mici trucuri, altele sunt inventii totale sau revolutionari ale unor concepte vechi si inactuale.

Voi adauga cand voi avea dispozitia necesara cate o reteta, azi incep cu prima care-mi trece prin minte:

Salata de fructe de mare

Stim cu totii ce e aia, dar din pacate pentru omenire nimeni nu stie sa gateasca asa ceva.
Cauza e simpla: salata de fructe de mare e formata din cateva tipuri de animale care se gatesc fiecare in parte diferit.

Oriunde in lumea asta, la orice restaurant oricat de pretentios, spre rusinea lor, salata de fructe de mare este o barbarie: se ciopartesc animalele cu pricina, se fierb putin si se adauga condimente. Rezulta ca unele animale sunt gatite insuficient si altele sunt supragatite. Un exemplu simplu:
1. Crevetii fierti mai mult de 8, maxim 10 minute isi pierd tot gustul, devin ca niste bucatele mici de radiera insipide.
2. Caracatita fiarta mai putin de 45-60 de minute e oribila; nu are timp sa devina frageda si sa-si piarda din gustul ala de peste ciudat.
3. Calamarul NU SE FIERBE pentru ca se transforma intr-un fel de galushca alba si moale, fara gust dar mai ales fara consistenta.
4. Surimi-ul nu se fierbe mai mult de 3-4 minute (iar daca e surimi fals, nici atat pentru ca se desira).
5. Scoicile nu se prajesc, ci se fierb PANA SUNT GATA, asta se constata gustand. Chiar daca luati aceeasi marca de scoici, o transa poate fierbe in 15 minute, alta in 30 de minute. Nu se stie de ce, se pare ca sunt mai fragede sau mai putin fragede in functie de fazele lunii (nu e poveste, ce zic o poate confirma orice mancator de scoici). Daca le fierbeti mai putin, sunt tari si nu se pot mesteca, is ca niste bucatele de cauciuc.

Ce rezulta de aici? Ca bucatarul care le amesteca si le fierbe o vreme, distruge aproape tot de acolo.
Concluzia: salata de fructe de mare se face gatind separat componentele si abia apoi amestecandu-le intr-un vas pentru condimentare. Cum?
1. Crevetii se fierb 10 minute maxim. Maxim!!!
2. Caracatita se fierbe 1/2 ora cu un cartof intreg, se varsa apa cu tot cu cartof, se adauga alta apa si se mai fierbe inca 15-25 minute.
3. Calamarul se prajeste deep fry (in ulei mult) pana se rumeneste extrem de putin sesizabil.
4. Surimi se trece prin apa clocotita 1 minut, se scoate si apoi se fierbe inca 3 maxim 4 minute in alta apa.
5. Scoicile se fierb pana sunt fragede (se scoate cate una dupa vreo 15 minute, se raceste complet si se gusta).

Ei abia dupa faza asta se da adunarea generala intr-un bol unde se adauga ulei de masline, sare, piper alb, zeama de lamaie si ceva verdeata (pentru aspect, dar cel mai bun pentru asta e cimbrul verde pentru ca adauga un gust perfect compatibil). Se lasa macar jumatate de ora sau chiar 1-2 ore la rece sa se patrunda).

Stiu, e complicat, dar bucataria de calitate nu e pentru cine nu vrea sa se complice. Acelora le dau un sfat simplu: cand le e foame, sa iasa pe camp si sa muste o vaca de picior.



GULAS A LA OBS

Nu exagerez, provoc pe oricine in lumea asta la un concurs de gulas si pariez 10:1 ca il bat de la mare distanta. Uitati de unguri cu panarama lor de gulas oribil, uitati de "mancarica de cartofi" de la mama sau bunica, uitati de restaurantele de lux cu gulasurile lor de doua parale. Un gulas facut dupa reteta mea absolut personala si originala e devastator de bun, nu se compara cu nimic dince stiti.
Reteta e complexa, dureaza, aia e. Take it or eat McDonalds.

Se cumpara un kg de carne de vita (vrabioara e cea mai frageda portiune din vita cu exceptia muschiuletului care e astronomic de scump).
Se taie in cuburi ca pentru gulas. Se pune carnea intr-un castron mare, se toarna sare peste ea si se framanta carnea cu mana pana se patrunde de sare. Apoi peste carne se adauga: 2 capatani de usturoi curatat si strivit, 4-5 foi de dafin maruntite, piper alb mai multisor (piperul alb e f aromat si nu asa de hot ca ala negru sau verde), o lingutitza rasa de cimbru uscat, una de busuioc, un varf de linguritza de rozmarin, 1 morcov taiat bucatele. Separat (intr-o sticla de plastic de 5 litri, de exemplu) se amesteca urmatoarele lichide: 0.7l de vin alb sec, ulei de masline vreo 5-6 linguri, niste pasta de ardei dulce (vreo 100-150 de grame), putina pasta de ardei iute (gustati si puneti in functie de cat e de iute, be careful, de regula o lingurita cu varf e ok), se completeaza cu apa pana pe la 2 litri si se agita bine sticla (cu dopul pus, ca fara dop stropiti toata bucataria, pierdeti sosul ala si iese mare circ).
Lichidul se toarna peste carne. Apoi, cu mainile curate (eventual cu manusi de plastic) se framanta carnea in lichidul respectiv asa incat toate alea (condimente, usturoi carne sos etc) sa devina un tot unitar ciudat. In timp ce framantati, carnea isi trage lichid. Daca a tras tot, adaugati apa pana e acoperita toata carnea din belsug (vreo 3 litri de lichid in total e ok).
Se ia castonul ala, se acopera si se tine la frigider 1-2 zile.
Dupa 1-2 zile, se scoate castronul din frigider si din el se scot cu mana toate bucatile de carne din lichidul ala aberant si se pun intr-un vas de gatit la cuptor (tava, vas de sticla termorezistenta etc). Grija, sa nu puneti in tava alte solide (gen bucati de usturoi, foi de dafin etc), doar carnea.
Lichidul ramas (care e un fel de pasta subtire) se strecoara si se toarna peste carne. Ce ramane solid, se arunca.
Se da tava la cuptor. Lichidul din tava trebuie sa acopere complet carnea. Iarasi, daca nu era suficient lichid, adaugati apa.
Se tine la cuptor la foc mediu in jur de o ora, timp in care se amesteca rareori si se adauga apa daca scade pana se vede carnea.
Intre timp, taiati cartofi (speciali pentru fiert, nu din aia pentru prajit, grija cand ii cumparati, scrie pe sac) in cuburi nici mici nici mari (cam cum v-ar place sa-i vedeti in farfurie) si ii puneti la fiert intr-o oala cu apa nu multa, ci cat sa-i acopere, plus vreo 5 cm.
Dupa 10 minute de fiert (sau in fine, cand cartofii sunt aproape fierti, ii puteti incerca cu o furculita), in oala cu cartofi se adauga tot lichidul din tava de la cuptor. Deci, logic, puneti cartofii la fiert cam cand trece ora aia de fiert carnea la cuptor in lichidul ei.
Destinul carnii de la cuptor, este, deci: fierbe in lichidul ei o ora, se scoate lichidul (nu chiar tot-tot, se mai poate lasa un deget) care se toarna in oala cu cartofi care fierb, si carnea continua sa stea la cuptor dupa ce puneti peste ea niste ulei. Carnea de la cuptor isi continua destinul ei de friptura, asteptati pana se rumeneste dupa preferinte si opriti focul.
Oala cu cartofi si lichidul de la carne se mai fierbe pana au fiert cartofii, atentie sa nu-i faceti prea moi sa se dizolve prea tare.
Nu se pune lichidul inainte sa fi fiert cartofii cat de cat. Daca gulasul va place mai moale sau mai gros, reglati din cantitatea de apa in care ii fierbeti.
Deci, cartofii au fiert, ati oprit focul moment in care adaugati niste patrunjel frunze taiat foarte fin. Cand e gata friptura, scoateti si puneti carnea din tava in oala cu cartofi si sos. Amestecati si gustati ca sa puteti regla cantitatea de sare (cartofii trag sarea din haleala si o fac nesarata).
Voila! Asta e gulasul minune. E perfect de mancat atunci, dar dupa o zi e si mai gustos.
Gustul carnii trecut in lichidul ala dupa 2 zile de marinare, transferat in gulas, modifica esential totul, tot ce stiati despre acest tip de papica.

Cine nu stie cum l-ati facut si cat ati muncit, ramane masca, mai cere o farfurie, apoi inca una si inca una etc. Daca faceti asa ceva la un restaurant, restaurantul ala devine faimos pentru "gulasul lui".

Stiu, o reteta standard e cu o lista de ingrediente, timp de preparare etc. Dar aici nu e carte de bucate.
Precizez, aceasta e o reteta absolut originala, aparuta public prima data si oricine o preia si se da mare cu ea ca fiind autor ii doresc sa ajunga sa se imbrace de la librarie.
Cine are timp si rabdare sa faca asa ceva, n-o sa regrete. Feedback, please.


"Cartofi pai" din telina

N-ati auzit niciodata de asa ceva pentru ca, din ce stiu, nu s-a facut nicaieri vreodata. E pont personal.
Daca va plac cartofii prajiti si totusi stiti ca nu sunt sanatosi (si asa e) si ingrasa, faceti exact acelasi lucru, doar ca cu telina. O taiati pai si o prajiti pana se rumeneste. E mult mai gustoasa si mult mult mai sanatoasa decat cartofii pai.


Ochiuri a la obs

Mai adaug o reteta mica (nu, nu mi-am epuizat lista, tunul mare urmeaza mai tarziu), dar o pot scrie in 2-3 minute acum ca am timp.
E mai mult o gluma, dar de mare efect si sunt sigur ca ar fi adoptata pentru micul dejun de multe restaurante sau hoteluri de lux.
Daca vreti sa puneti pe cineva in sedinta cand ii serviti ochiuri prajite, faceti asa:

Spargeti ouale si separati galbenusul de albus.
In albus inglobati condimente. Aici sunteti liberi sa puneti ce vreti: putin piper, putina boia, ceva verdeturi mediteraneene uscate, esentialul sa merga cu ouale si sa fie colorate. Deasemeni, se poate ingloba acolo o ciuperca taiata extrem de fin si rumenita, niste kaiser taiat la fel de fin si rumenit, orice se poate taia foarte fin si nu lasa zeama la prajire (nici o bucatica mica de ardel iute sau dulce nu ar da rau, sau un fir de patrunjel sau marar maruntit - orice credeti ca ar da bine cu oul pt papilele persoanei servite). Esentialul este ca acele elemente care se inglobeaza in albus sa fie taiate milimetric.
Readuceti galbenusurile unde le era locul, in albus. Prajiti ouale ca pe ochiuri, cu grija sa nu se sparga galbenusurile.
Serviti.
Persoana o sa ramana masca si o sa intrebe mirata: cum plm ai facut asta??? Ce oua is astea??? etc. Puteti raspunde asa incat sa faceti misterul mai mare: "Hm, o reteta de pe un site de poker".

P.S. Sunt dispus sa ma caute Ministra Turismului sa-i cedez reteta sa facem si noi romanii in sfarsit o mancare exclusiv romaneasca, pt ca nici o haleala nu e romaneasca, toate sunt luate din vecini. Sa le zica "ochiuri romanesti", sa ne poarte numele prin lume, alaturi de Nadia Comaneci si Gica Hagi.


Hrana

Iata o reteta interesanta de pe vremea lui Ceausescu. Pe atunci, eram 4 la un singur parinte cu un salariu de mizerie. Maica-mea lucra la spitalul de nebuni si aducea zilnic de la cantina de acolo cate o paine.
Painea asta era foarte ciudata. Cand intra cu ea pe usa era cumva "proaspata", adica nu era tare ca piatra, se putea apasa sesizabil. Avea o culoare ciudata, maro (cam cum e astazi painea graham. Miezul se faramita imediat si coaja era sfaramicioasa si ea. Dupa cateva ore puteai omora pe cineva cu ea prin lovituri repetate in zona occipitala.
Zaharul de pe vremea lui Ceasca, cine si-l aminteste? Era alb-gri, nu se dizolva usor in lichid si nu era dulce. Dupa Revolutie am avut probleme pentru ca la o ceasca de cafea obisnuisem sa-mi pun 3 lingurite de zahar si cand am repetat miscarea cu zahar liber parca beam miere de albine, asa se indulcea treaba. Cine e curios, sa puna 3 lingurite de zahar intr-o ceasca de cafea de 100-150ml.
Uleiul. Uleiul era ranced, mai inchis la culoare ca asta de azi. Cum dracu le faceau comunistii chiar pe toate naspa, nu stiu. Nu m-as mira sa constat ca si zarzarele de pe vremea aceea erau mai putin acre. Plm.
Reteta e... dar mai bine spun ce faceam atunci. Eram elev si-mi era foame. In casa aveam rareori de mancare (cum am spus, eram foarte saraci), si aveam nevoie dracului de proteine, lipide, glucide, zaharuri etc etc, ca orice dusman al poporului. De gatit, ce sa gatesti? Painea adusa de mama de la spitalul de oameni liberi? Aveam ulei, zahar, paine. Nimic altceva. Si sincer, chiar nu ma afecta atat de mult foamea sau lipsa unei bucatarii indestulatoare. Dar trebuia sa imi incarc bateriile. Asa ca udam painea aia tare ca bazaltul si o bagam la cuptor. In vreo 20 de minute devenea iar "proaspata" dar nu pentru mult timp. Daca o lasam sa se raceasca puteam sculpta in ea chipul tovarasului. Apoi o taiam in doua, scobeam miezul si in golul respectiv puneam zahar si turnam niste ulei. Voila! Apoi mancam chestia aia la mine in camera scriind poezii de dragoste sau despre sensul existentei (foarte proaste, nu v-as arata una pentru nimic in lume).

Stiu, nu e o reteta care sa fie facuta vreodata. dar unde scrie ca trebuie. A fost asa, just for remembering the good old times. Da, "good". Unde-s vremurile cand as fi dat toata masa aia de bani de la WSOP pentru un sarut? Of of of.


MUJDEI ARABESC

La origini e arabesc, dar l-am modificat masiv si e altceva. Dar ii zic eu arabesc ca n-am alt nume.
E asa de bun ca il mananca lumea si gol, merge cu orice si mai are o calitate de care o sa spun la urma.
Deci se pun intr-un bol:

- un ardel dulce taiat in patratele ff mici
- eventual si niste ardel iute, taiat si mai fin
- frunze de patrunjel taiate marunt
- zeama de la 1/2 lamaie
- sare (nu multa, atentie, daca puneti multa s-a terminat cu reteta, ati stricat-o; mai bine dregeti dup-aia)
- ulei (de preferinta de masline), vreo 2-3 linguri
- piper, why not
- usturoi stors
Se amesteca chestiile astea pana se omogenizeaza si peste ele se toarna smantana sau iaurt, vreo 2-300 de grame.
Se gusta si se mai adauga, daca e insuficient, sare sau lamaie.

Asta e. Se papa cu orice merge cu mujdei. E simplu de facut, VA ROG sa pierdeti 10 minute sa faceti odata asa ceva, se mananca pe paine de bun ce e.

A, pentru cine nu vrea sa miroase a usturoi, e singura varianta in care te poti "pacali" - in tot amestecul nu mai adaugi usturoi si iese aproape la fel de bun.