obs

Privind in urma, am adunat intr-o menajerie a absurditatilor diverse fapte/fenomene/chestii omenesti pe care cu nici un chip nu le pot intelege. Ele nu frizeaza absurdul, ci il chiar il formeaza. Exista exclusiv ca sa ma stupefieze pe mine. Orice as face, oricum as pune problema, nu le pot gasi nici o urma de explicatie sau utilitate sau logica de orice fel. Imaginati-va un cal cu dinti din software, picioare din branza Emmenthaler si cu un buric urias de cartita crescut pe laterala dreapta. Daca obiectul asta mai si consuma loc si haleala, atunci e si daunator.
Iata o lista mica; departe de mine trufia de a pretinde ca am vazut tot absurdul. Mintea mi-e inca blocata, in prostia ei, in acceptarea multor altor chestiuni absurde drept firesti si necesare.
Le insir in ordine intamplatoare, indiferent de importanta sau gravitatea lor.

Disclaimer: cine citeste mai departe si se simte jignit, sa fie sanatos, a citit pe pielea lui, putea sa inchida fereastra asta inainte de a-si vedea prostia intoarsa pe dos si lasata sa se usuce la soarele sofisticat al internetului.

Religia. Ufffffff, subiectul e delicat deoarece aratand kurul religiei arat de fapt kurul unei multimi de cateva miliarde de dobitoci agresivi. Una e sa te amuzi de o absurditate evidenta, impreuna cu familia si prietenii, si alta e sa te amuzi de tampenia din creierele celor care te inconjoara. Din toate partile...
Deci, cum ar veni ca lumea a aparut de 7000 de ani.
Creatorul Universului a facut sex cu o femeie (fara sa o dezvirgineze). Ea a nascut o persoana cu ADN-ul lui Dumnezeu, care a murit si a inviat ridicandu-se la cer (de ce tocmai la cer, nu se stie exact). Deci asta avea Dumnezeu de facut dupa ce a produs un Univers cu raza de aproape 50.000.000.000.000.000.000.000 de kilometri: sa caute o bunaciune pe un fir de fir de fir de nisip din toata enormitatea asta de spatiu si sa i-o traga.
Dumnezeu, cel care e deasupra legilor fizicii, cel care tine baierile lumii asteia de 500.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.00 0.000.000.000.000.000.000.000.
000.000.000 (adica 5 x 10^68) kilometri cubi, isi apleaca urechea la rugamintea fierbinte a euglenei pe nume Filomena Stanescu care se roaga in fata altarului ca sotul ei, Aurel Stanescu, sa scape basma curata la proces. Si mai e atent si la ruga doamnei Ionescu ce isi doreste ca fi-sau sa ia si anul asta premiul 1 cu coronitza inaintea odraslei spurcate a vacii de Protopopescu.
Dumnezeu a sfatuit pe Moise sa treaca prin foc si sabie toti filistenii, tot el garanteaza zilnic functionarea capselor de fulminat de sub burnuzurile atentatorilor sinucigasi in numele lui Allah. El a tinut 1000 de ani Europa in bezna si tot el a girat uciderea a sute de milioane de oameni - in numele lui. El este beneficiarul miliardelor si miliardelor de lei si dolari si euro si lire mai stiu eu ce care se scurg secunda de secunda in buzunarele uriase ale bisericilor de tot soiul. Tot Dumnezeu a considerat ca e bine sa treaca prin foc si sabie acum 500 de ani un continent intreg, o intreaga civilizatie fascinanta in numele lui si cu girul lui. El si sifilisul au pus cruce civilizatiei Maya. Dumnezeu se lasa reprezentat de duhorile astea de preoti mai pacatosi decat Satana insusi. Tot el baga in buzunarele unui urangutan ca Becali miliarde de dolari - la rugamintea lui expresa - si tot el tine in foame si saracie milioane de oameni care si in stare de betie is mai destepti si buni decat tot neamul lui Becali de la Pazvante incoace. Dumnezeu, in toata dragostea lui pentru creaturile lui, oamenii, are grija sa-i schingiuiasca un infinit de ani undeva in fundul lumii pe cei care au injurat si pe cei care nu s-au rugat la el si pe cei care si-au inselat nevasta. Un infinit de ani de tortura inimaginabila: oparirea cu smoala topita, trasul cu vanga kurului pe o balustrada lunga din lama de cutzit, taierea pielii dintre degete cu o foaie de hartie sau o frunza de stuf, shlefuirea (interna sau externa) a organelor noastre sexuale cu shmirghel de granulatie 200, fierberea sau inecul in puroi clocotit, clasica baie in cada plina cu gandaci de bucatarie, serpi si paianjeni, plasarea - pe eternitate - a unui cojitze de pop-corn in fundul gatului...
De ce exista oameni in stare sa creada ca Universul a fost facut in 7 zile cu 7000 de ani in urma? De ce in numele acestei aberatii sunt in stare sa ucida? De ce nu vede nimeni ca religiile - a lui Iisus sau a lui Mahomed - sunt cele mai mari focare de crima si atrocitate din toate timpurile?
In conditiile in care de mici copii suntem indoctrinati cu goangele astea, inteleg sa credem in ele o vreme. Dar cum e posibil sa mai crezi dupa ce te maturizezi? Dupa ce inveti sa rationezi, sa judeci, sa gandesti liber... Mi-e peste putinta sa inteleg. Religia e o absurditate care domina lumea celor mai rationale fiinte cunoscute. Sunt complet zapacit.

Nuntile. Uaileuuuuu, nuntile! Nuntileeeeee! De ce exista nuntile? Am fugit de nunti ca mâtza de apa clocotita. In sfarsit, de nuntile moldovenesti, bai tata bai! Pentru cine nu stie, o nunta incepe seara si are loc noaptea. Dumnezeu stie de ce. La 12 noaptea cand organismul uman rage dupa somn si liniste, mocofanul român baga in el kilograme de carne prajita si litri de alcool si topaie - urat! atat de urat! - in baia aia de lumina calda si puturoasa din sala de nunti.
Nu cred ca ne apropie ceva mai mult de maimutze ca nuntile. Femei impopotonate ca niste paiatze grase, barbati incinshi in costumele alea negre ca niste gandaci lucioshi si plini de pofte, se aduna cu totii intr-un talmes-balmes de haleala nasoala, muzica proasta si discutii idioate. Totul este permis, tot ce nu facem niciodata in public: tzopaiala aia indecenta poreclita "dans", urletele guturale, pleoscaitul, cleofaitul, beshitul infernal amortizat de vacarmul muzicii... Omul transpira, se imbata, devine vulgar si libidinos, agresiv si grandoman. Totul pare extras din canalele de scurgere ale civilizatiei umane. La nunta celor doi martzafoi tzopaie ca la balamuc cateva sute de drogatzi. Si toata panarama e pe bani, e in mijlocul orasului, e oficiala.
La final, unii numara bani cu ochii injectati de oboseala si rapacitate. Altii vomita. Unii se cearta ca la usa cortului. Altii ajung acasa, se pravalesc transpirati peste neveste, isi baga p.ula in ele si incep sa pompeze fornaind, zgaltzaindu-si burtile pline cu friptane si piureu, cu zemuri si uleiuri, cu rahat tanar, rahat matur si rahat de vineri.
Si mirii? Mirii sunt plictisiti ca dupa o mie de ani de celula. Sunt obositi dupa o nunta groaznica, unde au tras la jug sa iasa asa cum a iesit, sa aiba toata lumea crapat din belsug si la indemana. S-au si certat, sunt si nervosi, nu le-a iesit socoteala la bishtari, rudele lui au facut nu-s ce, neamurile ei n-au facut nu-s ce... Dragoste? Pasiune??? Imi permiteti sa vomit si eu putin? Asa, pe stomacul gol...

Fanatismul sportiv. Ah, ce animal ciudat e si asta! Viata asta scurta pe care o traim doar o data ne propune cele mai teribile motive de framantare si disputa. Spaima vs fascinatie in fata neantului. Scarba fata de politicieni. Relativitate vs mecanica cuantica. Ratiune vs sentimente. Miracolul orizonturilor nestrabatute. Frumusetea feminina absoluta. Drama incapacitatii de a-ti linge cotul. Dorinta irepresibila de a castra manelishtii. Bogatia de a avea un prieten adevarat. Misterul scamelor din buric. Infinitul in toata invizibila lui splendoare... Toate astea si inca multe altele se dau la o parte cu respect din fata minunatului sentiment pe care il are fiinta umana fata de echipa locala de glockenspiel. Sau baschet, sau folbalt.
Sa iti caracterizezi persoana prin apartenenta la o categorie atat de minora? A fi rapidist e un atribut atat de izolat si nesemnificativ incat a te caracteriza prin el e echivalent cu a recunoaste pe fata ca esti un accident regretabil "Sunt dinamovist!" Afirmatia asta e echivalenta cu o declaratie oficiala in care proclami cu ochii in lacrimi ca unghiile trebuie taiate la rotund si nu in sectiuni drepte sau invers. Esti dinamovist. Bravo, ai dreptul la un capac de bere si un caiet mic. E tot ce ti-ai fi putut dori. De-acum poate veni asteroidul, ciuma, poti muri in liniste.
Ia sa intrebam un stelist daca ar putea lua in calcul ideea sa devina deodata dinamovist. Te omoara. Nu-i mai poti trece prin fata. Mai bine il arzi cu fierul inrosit. In realitate insa, intre Dinamo si Steaua este exact aceeasi diferenta ca intre doua ciori pe un gard cand e vorba sa faci ciorba din ele. Pe oricare ai gati-o, tot a rahat pute in castron.
Ce-am crede noi daca am calatori pe alta planeta si i-am gasi pe aia inclestati in lupte de strada pentru ca unii sunt fanii lui Maka si altii ai lui Kaka. Kaka si Maka sunt doi frati gemeni, mari concurenti la proba de alergare cu spatele. Nu ne-am cruci si i-am crede sariti de pe fix? Pai da. Fara sa ne amintim ca tocmai ce ne paruiram si noi putin pe un stadion pentru ca unii tineau cu Poli si altii cu Moli.
Unii oameni chiar nu au altceva mai bun de facut. Si daca tot le e frica sa se sinucida, cum sa-si treaca timpul pana vine moartea biologica sa-i scuteasca de plictiseala? Aleg un sport, aleg o echipa si incep sa spumege impotriva nemernicilor care indraznesc sa o infrunte.
Fanatismul sportiv e religia celor plictisiti. Daca as fi adeptul teoriei conspiratiei, as zice ca sportul e o diversiune organizata pentru a devia potentialul de solidaritate al maselor catre un tel ridicol. Decat sa-i vezi luptand pentru propria independenta, mai bine sa-i vezi inclestati intr-o paruiala fara noima in conserva aia uriasa sub forma de stadion. Si chiar asta zic.

Gata pe azi. Urmeaza Razboiul si Televiziunea.