amarkovits

Aseara am jucat Manilla (un joc de societate: Manila | BoardGameGeek) impreuna cu sotia, fratemeu si prietena lui. In timpul jocului am observat la un moment ca am inceput sa gandesc in termeni de Expected Value. Ideea e urmatoarea: trebuia sa aleg unde sa imi pun "omul" Aveam 2 variante, daca puneam in punctul A ma costa 4 si daca dadeam cu zarul >=5 castigam 6. Daca puneam in punctul B ma costa 3 si daca dadeam cu zarul <=3 castigam 4. In amble cazuri pierdeam daca dadeam cu zarul 4.
Calcul simplu:
EV(A)=(6-4)*2/6+(-4)*4/6=-2
EV(B)=(4-3)*3/6+(-3)*3/6=-1
Chiar daca ambele situatii sunt "proaste" e clar ca trebuia ales varianta B . Toate aceste calcule le-am facut mental si la un nivel inconstient. Am realizat ce fac abia cand statea fratemeu sa se gandeasca ce sa faca iar eu am inceput sa il ajut facand calculele. Atunci am observat ca multe din decizile pe care le luam in timpul jocului erau influentate de modul de gandire pe care l-am dobandit jucand poker. In timp ce ceilalti foloseau expresii de genul iar am dat zar prost, iara am avut ghinion sau clasicul "e doar un joc de noroc" eu incercam sa iau decizii care sa fie cat mai bune pe termen lung. Nu as fi crezut ca voi folosi cunostintele dobandite la poker in alt domeniu.

P.S. Nu am casigat